ÎNDOBITOCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDOBITOCÍRE s. 1. prostire, tâmpire. 2. v. abrutizare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îndobitocésc v. tr. Prefac în dobitoc, abrutizez: beția te îndobitocește.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink