ÎNDEPĂRTÁRE, îndepărtări, s. f. Acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere. – V. îndepărta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDEPĂRTÁRE s. 1. depărtare, distanțare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, dezlipire. (~ lui de mama sa.) 3. v. anulare. 4. v. spațiere. 5. v. excludere. 6. v. destituire. 7. v. concediere. 8. v. ridicare. 9. v. curățare. 10. v. înlăturare. 11. v. evitare. 12. înlăturare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 13. v. deviere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Îndepărtare ≠ apropiere
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndepărtáre s. f., g.-d. art. îndepărtării; pl. îndepărtări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDEPĂRTÁ ~éz tranz. 1) A face să se îndepărteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a da afară; a destitui; a elibera; a concedia. L-au ~at de la conducere. 4) fig. A ține la distanță; a distanța. /în + a depărta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNDEPĂRTÁ mă ~éz intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța. Să nu te ~ezi de mine. ◊ ~ de subiect a se abate de la temă. 2) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea concepții comune. Se ~ează unii de alții. /în + a depărta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDEPĂRTÁ vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. v. spația. 5. v. izgoni. 6. v. exclude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curăța. 12. v. înstrăina. 13. v. înlătura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. v. abate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) îndepărta ≠ a (se) apropia
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A îndepărta ≠ a apropia
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se îndepărta ≠ a se apropia
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndepărtá vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtéz, 3 sg. și pl. îndepărteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndepărtéz, V. depărtez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink