ÎNDATORÍ vb. IV. v. îndatora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDATORÍ ~ésc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. /în + dator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNDATORÍ mă ~éz intranz. v. A SE ÎNDATORA. /în + dator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndatorésc și -éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin [!] politeță [!], pin vre-un serviciŭ: acest om m´a îndatorat foarte mult ajutîndu-mă să-mĭ ridic trăsura răsturnată în șanț. V. refl. Fac datoriĭ, îs dator: m´am îndatorat pînă´n gît. Rămîn obligat față de cineva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink