ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCURCĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCURCĂTÚRĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îmcurcătúră f., pl. ĭ. Încurcală, complicațiune, dezordine, confuziune: căderea uneĭ ploĭ produsese mare îmcurcătură la sărbare [!].
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație dificilă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink