încumnățí, încumnățésc, vb. IV refl. (reg.) a se face cumnat(ă) cu cineva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încumnățésc (mă) v. refl. Mă fac cumnat cu cineva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink