încotí, încotésc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink