ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCORDĂTÚRĂ s. v. încordare, înstrunare, întindere, strunire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încordătúră s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încordătúră f. Rezultatu încordăriĭ. Contracțiune, spazm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink