ÎNCOPCIÉRE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. [Pr.: -ci-e-] – V. încopcia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

încopciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. încopciérii; pl. încopciéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCOPCIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încopciá, încopciéz, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. și pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink