ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCONDEIETÚRĂ ~i f. Ornament obținut prin încondeiere. /a încondeia + suf. ~ătură
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink