încintá, pers. 3 sg. încíntă, vb. I (reg.) 1. a aprinde, a încinge. 2. (refl.) a se înfierbânta, a se aprinde (de căldură sau mânie), a se înfoca, a se încălzi (într-o discuție).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încínt (mă), a -á v. refl. (lat. *incentare și *incensare [ca pultare și pulsare], d. incendere, incensum, a aprinde. V. încing 2). Olt. Mă aprind, mă înferbînt [!]: picĭoru s´a încintat în cizmă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink