ÎNCHIPUÍT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginație; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are păreri exagerat de bune despre sine; încrezut, înfumurat. – V. închipui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCHIPUI. 2) Care crede prea multe despre sine; îngâmfat; înfumurat. /v. a închipui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍT adj. 1. v. imaginar. 2. v. nerealizabil. 3. v. bănuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Închipuit ≠ adevărat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închipuít, -ă adj. Imaginar. – În Buc. Trans. (barb. după germ. eingebildet) „încrezut, îngînfat [!]”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCHIPUÍ închípui tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a înfiripa; a sclipui; a improviza. ~ o colibă. 2) A aminti prin forma sa, înlocuind. Masa din colț închipuia tribuna. 3) (construit cu un pronume în dativ) A-și reprezenta în gând; a-și înfățișa; a-și imagina. A-și ~ viitoarea călătorie. /în + chip + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍ vb. 1. v. imagina. 2. v. aștepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. bănui. 6. v. considera. 7. v. înfățișa. 8. v. înfățișa. 9. v. înjgheba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIPUÍ vb. v. aduce, afla, apropia, asemăna, asemui, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, imita, incarna, inventa, întruchipa, întrupa, metamorfoza, mima, modifica, născoci, plănui, plăsmui, preface, preschimba, proiecta, realiza, reproduce, schimba, scorni, semăna, transforma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închipuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închípui, 3 sg. și pl. închípuie, imperf. 3 sg. închipuiá; ger. închipuínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închípuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. chip). Vechĭ. Formez, daŭ formă: Dumnezeŭ închipui omul. Compar, asemăn: pe ceĭ bunĭ îĭ închipuim pămîntuluĭ celuĭ roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul închipuĭește morțiĭ. Azĭ. V. tr. Imaginez, concep: a închipui un tabloŭ, o mașină. Figurez, reprezent [!]: îmĭ închipui ce-a fost în acel naufragiŭ, îmĭ închipuĭ că-s fericit. Bănuĭesc, presupun: îmĭ închipuĭ ce a spus! Închipez, înjghebez, procur: Tu aĭ boĭ: de ce nu-țĭ închipuĭeștĭ și un car? (Cr.). Exclamativ: Închipuĭește-țĭ (adică: ce nenorocire! ce comedie!).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink