ÎNCHIORCHIOȘÁ¹, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se închiondora.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIORCHIOȘÁ², închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A-și găsi un loc; a se aciua.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHIORCHIOȘÁ vb. v. aciua, cuibări, închiondora, oploși, pripăși.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închiorchioșá, închiorchioșéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se umfla în pene, a se mândri, a se făli, a se fuduli, a avea ifose. 2. a se uita chiorâș, închiorchioșat. 3. a se necăji, a se supăra.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

închiorchioșá vb., ind. prez. 1 sg. închiorchioșéz, 3 sg. și pl. închiorchioșeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închĭorchĭoșéz (mă) v. refl. (cp. cu ung. körleni, a se învîrti în cerc). Al. Trag o raĭtă, mă´nvîrtesc cum îmĭ place. – La Cr. „mă uĭt chĭorîș” (și atuncĭ ar veni d. chĭor!).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink