ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHEIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încheĭetór n., pl. oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr. tire-bouton).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink