ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHEGĂTÚRĂ s. v. coagulare, închegare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închegătúră s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink