începútă s.f. (înv.) 1. începere, început. 2. concepere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. incípio, -cípere, d. cápere, a apuca, a lua. V. încap, capăt, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva: încep (a scrie) o carte, încep o casă. Îs la început: încep anu, călătoria. V. intr. Ceremonia a început (subînț. a curge, să curgă, cursu eĭ). V. refl. Lupta s´a început (saŭ a început). – În Serbia a cepe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ÎNCEPUTUL PARCURSULUI DE LUPTĂ reper caracteristic de pe sol, stabilit prin calculul la pregătirea unei misiuni de luptă, față de obiectivul care urmează a fi lovit cu o formație de avioane de vânătoare-bombardament sau bombardament, de la care încep manevrele de apropiere, vizare și atacul obiectivului.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ÎNCEPÚT, -Ă, începuți, -te, adj. v. ÎNCEPE. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink