ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s. f. (Înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCEPĂTÚRĂ s. v. început, obârșie, origine, proveniență, sursă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

începătúră s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

începătúră f., pl. ĭ. Rar. Început. Origine. – Vechĭ și cepătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink