ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. 2. A deveni cenușiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. [Var.: încenușí vb. IV] – Din în- + cenușă.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încenușéz v. tr. Umplu de cenușă saŭ acoper [!] cu cenușă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCENUȘÁRE s. f. v. încenușa. [DLRM]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink