ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei înțelegeri.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*încălcáre f. Acțiunea de a încălca, de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturĭ. În poezie, trecerea unuĭ cuvînt în versu următor (fr. enjambement). V. încalc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCĂLCÁ încálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comițând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) încălca ≠ a (se) respecta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. și pl. încálcă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încálc, a -călcá v. tr. (d. calc și tradus după fr. empieter, a încălca, d. pied, picĭor). Uzurp, cotropesc: a încălca un teren. V. intr. A încălca asupra vecinuluĭ. Fig. A-țĭ aroga drepturĭ pe care nu le aĭ: a încălca asupra cuĭva. În poezie (tradus după fr. enjamber), se zice cînd un vers se întinde asupra altuĭa aruncîndu-ĭ un cuvînt orĭ maĭ multe care după înțeles trebuĭaŭ să facă parte dintr´însu, ca: Ce e amoru? E un lung prilej pentru durere (Em.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink