A SE ÎNCĂLÁ mă ~éz intranz. pop. (persoane) A deveni gras; a se îngrășa; a se rotunji; a se împlini. /<lat. incallare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încál (mă) și (maĭ des) încăléz, a -ălá v. refl. (d. cal, adică „zdravăn ca un cal”, cum se zice). Mă îngraș și prind putere, vorbind de vite și de copiĭ cînd s´aŭ făcut maĭ marĭ și încep a se forma.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

încăléz (mă), V. încal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink