ÎNCĂLĂRÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. – V. încălăra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLĂRÁRE s. v. încălecare,.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălăráre s. f., g.-d. art. încălărării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLĂRA, încălărez, vb. I. Refl. (Înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂLĂRÁ vb. v. încăleca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălărá vb., ind. prez. 1 sg. încălaréz, 3 sg. și pl. încălăreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălăréz v. tr. (d. călare). Vechĭ. Suĭ pe cal, poruncesc să încalece. V. refl. Încalec: cîțĭ aŭ putut a se încălăra, s´aŭ încălărat și aŭ plecat (Let. 1, 337), n´aŭ apucat să se încălăreze (2, 221).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink