A ÎNCÂRJOIÁ încârjói tranz. A face să se încârjoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a îndoi. /în + cârjă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCÂRJOIÁ mă încârjói intranz. pop. 1) A căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi. 2) (despre drumuri, cărări, ape etc.) A-și schimba direcția; a coti; a cârni. /în + cârjă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRJOIÁ, încârjoiez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încovoia, a se răsuci. – Din în- + cârjă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRJOIÁ vb. v. încârliga, încolăci, încovoia, încovriga, îndoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrjobéz și -oĭéz v. tr. (d. cîrjă). Est. Încovoĭ [!], curbez, cocîrjez. V. refl. Se cîrjoĭase de bătrîneță [!]. – Și înc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink