ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE, încântători, -oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. – Încânta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încântă; care este plin de farmec; admirabil; adorabil; fermecător. Un peisaj ~. /a încânta + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [< încânta + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE adj. care încântă; fermecător. (< încânta + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂNTĂTÓR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. admirabil, deosebit, excelent, remarcabil. (O lectură ~oare.) 3. v. fermecător. 4. desfătător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.) 5. v. adorabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. și pl. încântătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*încîntătór, -oáre adj. Care te încîntă, care place mult: privighetoarea are o voce încîntătoare. Adv. A cînta încîntător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink