ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂLCEÁLĂ s. 1. v. amestecătură. 2. v. complicație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink