ÎNCÂINÍT, -Ă, încâiniți, -te, adj. (Rar) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. – V. încâina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încâinít adj. m., pl. încâiníți; f. sg. încâinítă, pl. încâiníte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCÂINÍ, încâinésc, vb. IV. (Var.) Încâina. [în DOOM 2]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink