ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încînéz v. tr. (d. cîne [!]). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink