ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. sénamourer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNAMORÁ ~éz tranz. A face să se înamoreze. /în + amor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNAMORÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /în + amor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNAMORÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (după fr. sénamourer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNAMORÁ vb. v. amoreza, îndrăgosti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înamorá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înamoréz, 3 sg. și pl. înamoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink