înțiglá, înțigléz, vb. I (reg.) 1. a ascuți. 2. (refl.) a vorbi cu glas răstit și ascuțit; a se pițigăia. 3. a înțepa, a străpunge.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înțiglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. înțigléz, 3 sg. și pl. înțigleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink