ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPURPURÁRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roșeață.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink