împulăí, împúlăi, vb. IV (reg., înv.) a alunga pe cineva cu urlete; a striga din depărtare pe cineva „pu”.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împulăí (-iéz, -át), vb. – A striga, a alunga cu strigăte. Sl. *po-lajati, -lajǫ „a striga” (Drăganu, Dacor., VI, 292). În Trans. de Nord și Maram.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink