ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPROSPĂTÁRE s. 1. primenire, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) 2. reînnoire. (~ apei din vas.) 3. v. înviorare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A face să devină proaspăt. ~ aerul din cameră. [Sil. îm-pros-] /în + proaspăt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPROSPĂTÁ vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. v. înviora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împrospătá vb., ind. prez. 1 sg. împrospătéz, 3 sg. și pl. împrospăteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într´un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink