ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMPRICINÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A intra în judecată (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricină (cu cineva). [Sil. îm-pri-] /în + pricină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg. și pl. împricineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împricinéz (mă) v. refl. Intru în pricină, mă cert.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink