ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPREJMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care împrejmuiește; înconjurător. /a împrejmui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPREJMUITÓR adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împrejmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink