ÎMPOTRIVITÓR, -OÁRE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitór, -oáre s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPOTRIVITÓR s. v. adversar, concurent, rival.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împotrivitór s. m., adj. m. (sil. -tri-) pl. împotrivitóri; f. sg. împotrivitoáre, g.-d. art. împotrivitoárei, pl. împotrivitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink