ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPINSĂTÚRĂ s. v. îmbrâncitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împinsătúră s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împinsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împingeriĭ: dintr´o singură împinsătură zidu se dărămă [!]. – Vechĭ și împingătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink