ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ ~i f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestrița + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink