ÎMPEȚÍT, împețite, s. n. (Rar) Pețit. – V. împeți.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPEȚÍT s. v. pețire, pețit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împețít s. n., pl. împețíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPEȚÍ vb. v. cere, peți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împețésc, imperf. 3 sg. împețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împețeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împețésc, V. pețesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink