ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂUNÁRE s. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăunáre s. f. (sil. -pă-u-), g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMPĂUNÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂUNÁ vb. v. îngâmfa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăuná vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăunéz, 3 sg. și pl. împăuneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împăunéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink