ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRȚEÁLĂ s. 1. v. împărțire. 2. v. partaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink