ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRĂTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru împărați; propriu împăraților. 2) fig. Care impresionează prin fast, grandoare sau proporții. Un chef ~. ◊ Ușile ~ești ușile din față ale altarului. /împărat + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRĂTÉSC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~ească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ). Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc). Ușile (saŭ porțile) împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ. Galben împărătesc (saŭ ca s. m. un împărătesc), galben austriac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PASĂRE-ÎMPĂRĂTEÁSCĂ s. v. găinușă, ieruncă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink