ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE ~i f. 1) Stat guvernat de un împărat; imperiu. ◊ ~a ta (sau voastră) formulă stereotipă cu care se adresează cineva către un împărat. 2) Stare de împărat. 3) Loc sau perioadă de timp în care domină în permanență anumite stări de lucruri; imperiu. ◊ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.-D. împărăției] /împărat + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE s. v. imperiu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMPĂRĂȚÍE s. v. împărat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
împărățíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
împărățíe, împărății s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Împărăția lui Dumnezeu = stăpânirea lui Dumnezeu în cer și pe pământ, peste îngeri, oameni și întregul univers. ◊ Împărăția de mii de ani = împărăția lui Dumnezeu și a celor credincioși, care vor împărăți pe pământ mii de ani, adică până la a doua venire a lui Hristos, și apoi în ceruri, greșit înțeleasă ca fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Înv.) Împărat, sultan. – Din împărat + suf. -ie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink