ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -du-i-] -Împăciuitor + suf. -ist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂCIUITORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care dă dovadă de împăciuitorism; care manifestă împăciuitorism; conciliator. /împăciuitor + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică împăciuitorismul. (după rus. primiritelnii)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂCIUITORÍST adj., s. conciliator. (Un oportunist ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăciuitoríst adj. m., s. m. (sil. -ciu-i-), pl. împăciuitoríști; f. sg. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink