îmburzuluí, îmburzuluiésc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se mânia, a se înfuria, a se burzului.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMBURZULUÍRE s. f. v. îmburzului. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink