2 intrări

10 definiții

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.

ÎMBUNÁ, îmbunez și îmbún, vb. I. Tranz. A face ca cineva (cu caracter rău) să devină (mai) bun. Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19. ♦ A îmblînzi. Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483. ♦ A face ca cineva care este supărat, trist, necăjit să-și uite necazul; a împăca, a liniști. Copiii mei cum să-i îmbun ? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab ? COȘBUC, P. I 111. O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Refl. După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60.

îmbuná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbuneáză

ÎMBUNÁ vb. v. calma.

ÎMBUNÁ vb. v. linguși.

A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoșa

îmbún și -éz v. tr. (d. bun). Fac pe cineva maĭ bun la inimă, îĭ potolesc mînia. Măgulesc, lingușesc. V. refl. Vechĭ. Mă adresez cu vorbă bună. Rar. Mă împac, reĭaŭ prietenia. Mă ĭaŭ cu binele, mă lingușesc. – Vechĭ și -nesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎMBUNÁ vb. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a izbutit să-l ~.)

îmbuná vb. v. LINGUȘI.

îmbuná, îmbunez, vb. tranz., refl. – A (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli. – Din în- + bun (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: îmbuna (1 îmbun)
îmbuna (1 îmbun) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbuna îmbunare îmbunat îmbunând singular plural
îmbu îmbunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbun (să) îmbun îmbunam îmbunai îmbunasem
a II-a (tu) îmbuni (să) îmbuni îmbunai îmbunași îmbunaseși
a III-a (el, ea) îmbu (să) îmbune îmbuna îmbună îmbunase
plural I (noi) îmbunăm (să) îmbunăm îmbunam îmbunarăm îmbunaserăm, îmbunasem*
a II-a (voi) îmbunați (să) îmbunați îmbunați îmbunarăți îmbunaserăți, îmbunaseți*
a III-a (ei, ele) îmbu (să) îmbune îmbunau îmbuna îmbunaseră
Intrare: îmbuni
îmbuni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)