ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Îmbucurător ≠ dezolant, înstristător, mâhnitor, supărător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbucurătór, -oáre adj. Care-țĭ produce bucurie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink