ÎMBUCĂRÍ, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mâncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUCĂRÍ vb. v. sătura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucării; pl. îmbucări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink