ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBRÂNCITÚRĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potârnog. (O ~ zdravănă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink