îmboí, îmboiésc, vb. IV refl. (reg.) a se da peste cap, a se prăvăli, a se rostogoli, a veni de-a dura (de-a rostogolul, de-a-n boulea).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink