îmbisericí, îmbisericésc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce în rândul credincioșilor, a se număra printre credincioși.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îmbisericésc (mă) v. refl. Mă duc la (intru în) biserică ca să mă închin (Pan).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îmbisericíre, îmbisericiri s. f. Dispoziția chiriarhului prin care un preot pensionar paote sluji într-o anumită biserică. – Din îmbiserici.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink