ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbietúră s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink