A ÎMBELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este întors cu vârful înăuntru. /în + belciug + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbelciugát adj. m., pl. îmbelciugáți; f. sg. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbelcĭugat, V. belcĭugat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink